ANIZOTROPÍE s. f. Însușire a unui corp de a fi anizotrop. – Din fr. anisotropie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANIZOTROPÍE s.f. (Fiz.) Proprietate a unei substanțe de a prezenta caracteristici fizice variate în funcție de direcția de măsurare și de observare. [Gen. -iei. / < fr. anisotropie, cf. gr. anisos – inegal, tropein – a întoarce].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANIZOTROPÍE s. f. 1. proprietate a unui corp de a prezenta caracteristici mecanice, optice, electrice, magnetice etc. variate; eolotropie. 2. (biol.) însușire a unui organ de a reacționa diferit la excitații externe. (< fr. anisotropie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANIZOTROPÍE s. (FIZ.) eolotropie. (~ unui corp.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

anizotropíe s. f. (sil. mf. an-) → izotropie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink