ANIMALITÁTE s. f. Stare, atitudine, comportare ca de animal (1); lipsă de simțire, de omenie. – Din fr. animalité.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANIMALITÁTE f. 1) Comportare brutală; atitudine de animal. 2) Lipsă de bun-simț, de omenie; dobitocie. /<fr. animalité
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANIMALITÁTE s.f. Stare, atitudine, comportare de animal; lipsă de simțire, de omenie. [Cf. fr. animalité].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANIMALITÁTE s. f. stare, comportare de animal; (fig.) lipsă de simțire, de omenie. (< fr. animalité, lat. animalitas)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANIMALITÁTE s. f. Stare, atitudine, comportare ca de animal1 (2). – Fr. animalité.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANIMALITÁTE s. v. bestialitate.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
animalitáte s. f., g.-d. art. animalității
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*animalitáte f. (d. animal; fr. animalité). Ceĭa ce constitue animalu, calitatea de animal. Fig. Starea omuluĭ îndobitocit: animalitatea unuĭ bețiv.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink