ANGARÍE s.f. Obligație impusă de un stat navelor străine de a naviga în interesul acestui stat. [Gen. -iei. / < fr. angarie, cf. gr. angareia – servitute].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANGARÍE s. f. rechiziționare de către un stat beligerant a unor bunuri mobile străine, plătind despăgubiri. (< fr. angarie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

angaríe (nav.) s. f., art. angaría, g.-d. angaríi, art. angaríei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANGĂRÍE s. f. v. angara.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANGĂRÍE s. f. v. angara.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

angará f. (turc. angharĭa, d. ngr. angaria, d. vgr. ángaros, curier al poșteĭ persice). Corvadă, beĭlic, muncă gratuită forțată. – La Ghib. Sur. XVII, IX, angheriĭ: gloabe și alte angheriĭ. V. și angărie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

angăríe și angheríe f. Est. Pl. Pasăre domestică, galiță: hrănea angăriile. (Neam. Rom. Lit. 3,555), lăcomia cu care înghit cele angăriĭ grăunțele (VR 1911,11,251). Angarale. V. anghirle, cobaĭe, gujălie, oare, orăteniĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink