ANEXIÚNE, anexiuni, s. f. Încorporare prin violență de către un stat a unui teritoriu aparținând altui stat. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. annexion, lat. annexio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEXIÚNE ~i f. Alipire cu forța a unui teritoriu străin. [G.-D. anexiunii; Sil. -xi-u-] /<fr. annexion, lat. annexio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEXIÚNE s.f. Încorporare prin mijloace violente a unei provincii, a unei țări mai mici sau mai slabe făcută de către o altă țară mai mare sau mai puternică. [Pron. -xi-u-. / cf. fr. annexion, lat. annexio – unire, legătură].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEXÍUNE s. f. încorporare de către un stat, prin mijloace violente, a unui teritoriu străin. (< fr. annexion, lat. annexio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEXIÚNE, anexiuni, s. f. Încorporare prin violență a unui teritoriu aparținând altei țări. [Pr.: -xi-u-] – Fr. annexion (lat. lit. anexio, -onis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEXIÚNE s. v. anexare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

anexiúne s. f. (sil. -xi-u-), g.-d. art. anexiúnii; pl. anexiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*anexiúne f. (lat. an-néxio, -ónis). Acțiunea de a anexa.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink