ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone); (și la sg.) plantă care aparține acestui gen. 2. (Zool.; în sintagma) Anemonă-de-mare = actinie. – Din fr. anémone, lat. anemona.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OÍȚĂ, oițe, s. f. 1. Diminutiv al lui oaie; oișoară, oițică. 2. (La pl.) Numele a trei plante erbacee: a) plantă cu flori mari, albe sau trandafirii, mătăsoase și cu fructele argintii, păroase (Anemone silvestris); b) plantă cu flori albe pe dinăuntru și trandafirii pe dinafară (Anemone narcissiflora); c) floarea-Paștelui. – Oaie + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂȘTÍȚĂ, păștițe, s. f. Plantă erbacee mică, cu una sau cu două flori galbene-aurii, acoperite pe dinafară cu peri moi; păscuță, floarea-paștilor (Anemone ranunculoides). – Paști + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

POPÍLNIC, popilnici, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu tulpină scurtă, cu două frunze mari în formă de rinichi, cu o floare de culoare roșu-închis situată în vârful tulpinii și cu rizom târâtor, folosit la prepararea unui ceai expectorant (Asarum europaeum). 2. (Și în sintagma popâlnic iepuresc) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunza lucitoare și cu flori violacee, trandafirii sau albe (Hepatica nobilis). [Var.: (reg.) popấlnic, pochívnic s. m.] – Cf. pol. kopytnik, scr. kopitnic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEMÓNĂ ~e f. Plantă erbacee cu frunze păroase și cu flori mari de diferite culori, spontană sau cultivată ca plantă decorativă. /<fr. anémone, lat. anemona
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la oaie) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze adânc crestate, cu flori mari, albe sau galbene, și cu fructe păroase; popilnic-iepuresc; floarea-vântului; floarea-paștelui. /oaie + suf. ~iță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂȘTÍȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, scundă, având frunze lunguiețe și flori de culoare galbenă-aurie, acoperite pe din afară cu peri moi, care crește prin locuri umbroase. /Paști + suf. ~iță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POPÍLNIC ~ci m. Plantă erbacee toxică, cu tulpină scurtă, având două frunze mari, rotunde, și o floare de culoare roșie-închisă, al cărei rizom se folosește în scopuri medicinale. /cf. pol. kopytnik, sb. kopitnik
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEMÓNĂ s.f. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete; (pop.) dedițel. ◊ Anemonă de mare = actinie. [< fr. anémone, cf. it. anemone, lat. anemona].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEMÓNĂ s. f. 1. plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, de diferite culori; dedițel. 2. ~-de-mare = actinie. (< fr. anémone, lat., gr. anemone)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (Bot.) Dedițel. 2. Compus: anemonă-de-mare = actinie. – Fr. anémone (lat. lit. anemona).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

anemónă-de-máre (animal) s. f., g.-d. art. anemónei-de-máre; pl. anemóne-de-máre
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEMONĂ-DE-MÁRE s. v. actinie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OÍȚĂ s. 1. (ZOOL.) (pop.) oișoară. 2. (BOT.; Anemone silvestris) (reg.) dediței-de-pădure (pl.), dediței-sălbatici (pl.).
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OÍȚĂ s. v. floarea-paștelui, pâinișoară, scatiu, sisinei, sticlete.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂȘTÍȚĂ s. (BOT.; Anemone ranunculoides) găinușa, gălbenele (pl.), dediței-galbeni (pl.), floarea-paștilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului-galbenă, (reg.) breabăn, păscuță, turculeț, zlac, muscerici-galbeni (pl.), pâinea-paștelui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂȘTÍȚĂ s. v. floarea-paștelui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POPÍLNIC s. (BOT.) 1. (Asarum europaeum) piperul-lupului, (reg.) ficățea, năjitnică, pipăruș, piperniță, trierei (pl.), tulipin, buba-inimii, buruiana-frigurilor, buruiană-de-atac, dafin-mic, lingura-frumoaselor, lingura-popii. 2. (Anemone hepatica) (reg.) breabăn, viorele (pl.), crucea-voinicului, floarea-paștilor, foaie-de-vioară, iarba-fiarelor, iarbă-trei-răi, trei-crai, trei-răi, trei-răi-boieresc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

păștíță, păștíțe, s.f. (reg.) 1. sărbătoarea religioasă a Paștilor. 2. (la pl.) Bunavestire. 3. Duminica Tomii (prima duminică după Paști); paștele mici. 4. plantă erbacee cu flori galbene-aurii; găinușă, gălbinele, floarea-paștilor.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

anemónă s. f., g.-d. art. anemónei; pl. anemóne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

anemónă-de-máre s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

oíță s. f., g.-d. art. oíței; pl. oíțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

păștíță s. f., g.-d. art. păștíței; pl. păștíțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

popílnic s. m., pl. popílnici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*anemónă f., pl. e (vgr. anemóne, d. ánemos, vînt). Bot. Numele maĭ multor plante ranunculacee (dedițelu, păștița). V. brebenel.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink