ANEMOCÓRD, anemocorde, s. n. Armoniu cu corzi. – Din fr. anémocorde.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEMOCÓRD s.n. Armoniu cu corzi. [Pl. -duri. / < fr. anémocorde, cf. gr. anemos – vânt, corda – coardă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEMOCÓRD s. n. armoniu cu corzi. (< fr. anémocorde)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

anemocórd s. n., pl. anemocórduri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink