ANEANTIZÁRE, aneantizări, s. f. Acțiunea de a aneantiza și rezultatul ei. [Pr.: -ne-an-] – V. aneantiza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
aneantizáre s. f., g.-d. art. aneantizării; pl. aneantizări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANEANTIZÁ vb. I. tr. a distruge în întregime, a nimici. II. refl. (fig.) a se spulbera, a dispărea. (după fr. anéantir)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
aneantizá vb. (sil. -ne-an-), ind. prez. 1 sg. aneantizéz, 3 sg. și pl. aneantizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
aneantizáre s.f. Dispariție totală ◊ „Paradoxala situație a scriitorului de limbă idiș după aneantizarea comunităților care o vorbeau.” R.lit. 6/89 p. 22. ◊ „Indicau [...] simptomele cele mai grave ale aneantizării.” R.lit. 3/90 p. 11 (din aneantiza; cf. L. Mareș în LR 2/90 p. 119)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
aneantizá vb. I A distruge în întregime ◊ „Capacitatea de a săvârși Răul după ce au aneantizat Binele printr-un joc cinic.” R.lit. 41/88 p. 16. ◊ „Cantitatea de spectacole fără relief [...] aneantizând, uneori, scrieri din fondul dramatic național peren [...]” R.lit. 1/90 p. 16 (după fr. anéantir; cf. L. Mareș în LR 2/90 p. 119; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink