ANCOLÁRE, ancolări, s. f. (Rar) Încleiere. – V. ancola.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANCOLÁRE s.f. (franțuzism) Acțiunea de a ancola și rezultatul ei; încleiere; ancolaj. [< ancola].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANCOLÁRE s. v. încleiere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ancoláre s. f., g.-d. art. ancolării; pl. ancolări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia. – Din fr. encoller.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANCOLÁ vb. I tr. (franțuzism) A încleia, a impregna cu clei, cu lac. [< fr. encoller].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANCOLÁ vb. tr. a încleia. (< fr. encoller)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANCOLÁ vb. v. încleia.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ancolá vb., ind. prez. 3 ancoleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink