11 definiții pentru «anatomie»   declinări

ANATOMÍE s. f. Știință care studiază structura ființelor (animale sau vegetale) și a raporturilor dintre diferite organe constitutive. ♦ Structură a unui organ sau a unei ființe. ♦ Conformație a unui corp. – Din fr. anatomie, lat. anatomia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ANATOMÍE f. 1) Știință care se ocupă cu studiul structurii organismelor vii. ~ comparată. ~ patologică. 2) Structură a unui organism sau organ. [G.-D. anatomiei] /<fr. anatomie, lat. anatomia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANATOMÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul structurii ființelor (animale sau plante). ◊ Anatomie descriptivă = anatomie care se ocupă cu descrierea formelor diferitelor organe; Anatomie patologică = parte a anatomiei care studiază transformările anatomice intervenite în structura țesuturilor și a organelor corpului. ♦ Structura unei ființe sau a unui organ. [Gen. -iei. / < fr. anatomie, cf. lat. anatomia < gr. anatome – disecție].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANATOMÍE s. f. 1. știință care se ocupă cu studiul structurii organismului uman, animal sau vegetal. 2. disecție. ◊ structura internă a unui organism sau organ. 3. formă exterioară a unui corp. 4. (fig.) studiu, analiză minuțioasă. (< fr. anatomie, lat., gr. anatomia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANATOMÍE s. f. Știință care studiază structura ființelor (animale sau plante). ◊ Anatomie patologică = ramură a anatomiei care studiază structura patologică a organelor corpului. ♦ Structura unui organ sau a unei ființe. – Fr. anatomie (lat. lit. anatomia).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

anatomíe s. f., art. anatomía, g.-d. anatomíi, art. anatomíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*anatomíe f. (fr. anatomie, lat. anatómia, d. vgr. anatomé, disecare). Studiu structuriĭ unuĭ corp animal orĭ vegetal pin [!] disecțiune. Fig. Analiză adîncă: anatomia vițiilor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

anatomie, anatomii s. f. (glum.) corp, trup
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a-l strânge anatomia expr. a fi bolnav.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a-și plimba anatomia expr. a pleca.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a zgudui anatomia cuiva expr. (er.) a(-și) epuiza partenerul de sex, a iubi intens.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink