ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A arunca anatema asupra cuiva; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A ANATEMIZÁ ~éz tranz. rel. (persoane) A supune unei anateme; a excomunica; a afurisi; a blestema. /anatemă + suf. ~iza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANATEMIZÁ vb. I. tr. (Liv.) A pronunța anatema asupra cuiva; a excomunica, a afurisi. [P.i. -zez. / cf. fr. anathématiser, it. anatematizzare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANATEMIZÁ vb. tr. a pronunța anatema. (după fr. anathématiser, lat. anathemisare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A pronunța anatema asupra cuiva. – Din anatemă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ANATEMIZÁ vb. v. excomunica.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

anatemizá vb., ind. prez. 3 sg. anatemizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*anatematizéz, v. tr. (ngr. și vgr. anathematizo; fr. anathématiser. Cp. cu sistematizez). Afurisesc, blestem. – Și anatemizez. Vechĭ anatimisez, anatimisesc, anatematizesc și anatematisesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink