ANAGRAMÁRE, anagramări, s. f. Acțiunea de a anagrama. – V. anagrama.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANAGRAMÁRE s.f. Acțiunea de a anagrama. [< anagrama].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

anagramáre s. f., g.-d. art. anagramării; pl. anagramări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANAGRAMÁ vb. I. tr. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. / după fr. anagrammatiser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANAGRAMÁ vb. tr. a (tran)scrie sub formă de anagramă. (< fr. anagrammer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

anagramá vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. anagraméz, 3 sg. și pl. anagrameáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink