ANADIPLÓZĂ, anadiploze, s. f. Figură retorică prin care se începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârșitul frazei precedente; repetiție. – Din fr.anadiplose.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de mihvar | Semnalează o greșeală | Permalink

ANADIPLÓZĂ s.f. (Lit.) Procedeu stilistic care constă în a începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârșitul frazei precedente; geminație, reduplicație. [< fr. anadiplose, cf. lat., gr. anadiplosis < gr. ana – din nou, diplosis – dublare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANADIPLÓZĂ s. f. reluare a unui cuvânt de la sfârșitul unei unități sintactice sau metrice la începutul unității următoare; geminație, reduplicație. (< fr. anadiplose)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

anadiplóză s. f. (sil. -plo-), g.-d. art. anadiplózei; pl. anadiplóze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*anadiplóză f., pl. e (vgr. anadiplosis). Ret. Figura pin [!] care se repetă la începutu frazeĭ sfîrșitu frazeĭ precedente. V. retorică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink