ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Nepotrivire sau confuzie între fapte, evenimente etc. și epoca în care sunt plasate; introducere în prezentarea unei epoci a unor trăsături din altă epocă. ♦ Fapt, obicei sau opinie perimată. – Din fr. anachronisme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANACRONÍSM ~e n. 1) Eroare la fixarea unei date. 2) Fapt, obicei, opinie sau idee perimată. [Sil. -na-cro-] /<fr. anachronisme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANACRONÍSM s.n. 1. Eroare în fixarea datei unei întâmplări, a unui eveniment etc. 2. Lucru care nu corespunde spiritului unei epoci, învechit. [< fr. anachronisme, cf. gr. ana – în urmă, chronos – timp].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANACRONÍSM s. n. 1. eroare în fixarea datei unei întâmplări, a unui eveniment etc. 2. lucru care nu corespunde spiritului unei epoci, învechit. (< fr. anachronisme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Eroare constând în fixarea unei întâmplări în alt timp decât cel adevărat; introducere în prezentarea unei epoci, a unor trăsături din altă epocă. ♦ Obicei sau opinie învechită. – Fr. anachronisme.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

anacronísm s. n. (sil. -cro-), pl. anacronísme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*anacronízm n., pl. e (vgr. ana-hronismós, d. aná, înapoĭ și hrónos, timp. V. sincronizm). Greșală [!] de cronologie, cum ar fi reprezentarea luĭ Cezar în costumu lui Napoleon. Aducerea unuĭ lucru care a fost dat uĭtăriĭ și nu maĭ place azĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink