ANACREÓNTIC, -Ă, anacreontici, -ce, adj. 1. Care e compus în maniera poeziei erotice de curte a poetului grec antic Anacreon. 2. (În sintagma) Vers anacreontic = vers cu structură metrică des întilnită în poeziile atribuite lui Anacreon. [Pr.: -cre-on-]. – Din fr. anacréonthique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de mihvar | Semnalează o greșeală | Permalink

ANACREÓNTIC ~că (~ci, ~ce) Care este scris în genul poeziilor de dragoste ale poetului grec antic Anacreon. Versuri ~ce. /<lat. anacreonticus, fr. anacréontique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANACREÓNTIC, -Ă adj. (Rar) În genul poeziilor atribuite lui Anacreon, care se distingeau prin veselie, grație și delicatețe. ◊ Vers anacreontic = tip de vers (iambic, dimetru) caracteristic odelor atribuite lui Anacreon. [Pron. -cre-on-. / < fr. anacréontique, cf. Anacreon – poet liric grec din antichitate].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANACREÓNTIC, -Ă adj. (despre stil) lejer, grațios prin forme strălucite, dar superficiale. ♦ vers ~ = tip de vers (iambic, dimetru) caracteristic odelor atribuite lui Anacreon. (< fr. anacréontique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANACREÓNTIC, -Ă, anacreontici, -e, adj. În genul poeziilor poetului grec Anacreon (care a cântat dragostea, vinul și veselia la ospețe). [Pr.: -cre-on-]. – Fr. anacréonthique (lat. lit. anacreonticus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

anacreóntic adj. m. (sil. -cre-on-), pl. anacreóntici; f. sg. anacreóntică, pl. anacreóntice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*anacreóntic, -ă adj. Ușor, grațios, bachic, ca odele poetuluĭ grecesc Anacreonte.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink