AMUZÍE s. f. Pierdere sau tulburare a funcțiilor de înțelegere, elaborare și exprimare muzicală (vocală sau instrumentală). ♦ (Rar) Ignoranță în ceea ce privește muzica. – Din lat. amusia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AMUZÍE s.f. (Liv.) Ignoranță (mai ales în ceea ce privește muzica). ♦ Pierdere patologică a posibilității de a reproduce sau de a recunoaște o melodie, a perceperii tonurilor sau a însușirii de a înțelege expresivitatea muzicală; surditate. [Gen. -iei. / cf. fr. amusie, lat. amusia, gr. amousia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

-AMUZÍE² elem. „surditate”, „disonanță”. (< fr. -amusie, cf. lat. amusia, gr. amousia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AMUZÍE¹ s. f. pierdere cu caracter patologic a capacității de a reproduce, de a recunoaște o bucată muzicală. (< fr. amusie, lat. amusia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

amuzíe s. f., art. amuzía, g.-d. amuzíi, art. amuzíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

amuzie (‹ gr. ἀμουσία, de la ἄμουσος [‹ ἀ privativ + μοῦσα], „străin de muze”), tulburare a facultăților muzicale. A. poate fi motrice (imposibilitatea de a cânta), în care caz percepția rămâne intactă, fiind afectată memoria muzicală sau poate fi senzorială (imposibilitatea de a distinge sunetele muzicale și de a recunoaște o melodie). A. se asociază în general cu tulburări globale ale funcțiunilor auditive sau cu afazia (pierderea înțelegerii și a folosinței diferitelor simboluri de comunicare, vorbite sau scrise, deși organele de emisie și de recepție pot fi intacte și în pofida integrității inteligenței).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink