AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti de cineva; a se înamora. – Din amorez.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE AMOREZÁ mă ~éz intranz. A prinde dragoste (față de o persoană de sex opus); a se înamora; a se îndrăgosti. /Din amorez
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMOREZÁ vb. I. refl. A se îndrăgosti de cineva. [< amorez, cf. it. amoreggiare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AMOREZÁ vb. refl. a se îndrăgosti. (< amorez)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti de cineva. – Din amorez.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

amorezá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se amorezeáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

AMOREZÁ vb. v. îndrăgosti.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

amorezá vb., ind. prez. 1 sg. amorezéz, 3 sg. și pl. amorezeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*amorezéz (mă) v. refl. (d. amoréz). Vulg. Mă înamorez, mă îndrăgostesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*înamoréz (mă) v. refl. (it. innamorarsi, d. amore, amor). Mă îndrăgostesc, prind ĭubire de o ființă de alt sex. (E maĭ elegant de cît a se amoreza).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink