AMORȚEÁLĂ, amorțeli, s. f. Stare de insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părți a corpului; amorțire. – Amorți + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

AMORȚEÁLĂ ~éli f. Insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părți a lui; stare a celui amorțit. [G.- D. amorțelii] /a amorți + suf. ~eală
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMORȚEÁLĂ, amorțeli, s. f. Stare de insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părți a corpului. – Din amorți + suf. -eală.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AMORȚEÁLĂ s. toropeală, toropire. (Stare de ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Amorțeală ≠ dezmorțeală
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

amorțeálă s. f., g.-d, art. amorțélii; pl. amorțéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

amorțeálă f., pl. elĭ. Starea celuĭ amorțit: ursu stă ĭarna în amorțeală, (fig.) un orășel în amorțeală.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink