AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. [Pr.: -ti-a] – Din fr. amnistier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

A AMNISTIÁ ~éz tranz. 1) (deținuți) A elibera printr-o amnistie. 2) fig. (persoane) A scuti de o pedeapsă; a ierta; a scuza. /<fr. amnistier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMNISTIÁ vb. I. tr. A acorda printr-o lege o amnistie. ♦ (Fig.) A ierta, a trece cu vederea. [Pron. -ti-a, p.i. 4 -iem, ger. -iind. / < fr. amnistier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AMNISTIÁ vb. tr. a acorda o amnistie. (< fr. amnistier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor. [Pr.: -ti-a] – Fr. amnistier.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

amnistiá vb. (sil. -ti-a), ind. prez. 1 sg. amnistiéz, 3 sg. și pl. amnistiáză, 1 pl. amnistiém (sil. -ti-em); conj. prez. 3 sg. și pl. amnistiéze; ger. amnistiínd (sil. -ti-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*amnestiát și amnistiát, -ă adj. Căruĭa i s' a acordat amnistie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*amnestiéz și amnistiéz, v. tr. (d. amnestie și amnistie; fr. amnistier). Acord amnistie: a amnistia niște dezertorĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink