AMINOACÍD, aminoacizi, s. m. Substanță specifică materiei vii, care se caracterizează prin prezență în aceeași moleculă a unei funcții acide și a unei funcții bazice și care intră în componența proteinelor. [Pr.: -no-a-] – Din fr. aminoacide.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

AMINOACÍD ~zi m. Acid organic, constituent principal al materiei vii, intrând în compoziția proteinelor. [Sil. -no-a-] /<fr. aminoacide
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMINOACÍD s. m. substanță a materiei vii care se caracterizează prin prezența aceeași moleculă a unei funcții acide și a unei funcții bazice, în compoziția proteinelor. (< fr. aminoacide)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

aminoacíd s. m. (sil. -no-a-), pl. aminoacízi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMINOACÍZI s.m.pl. Substanțe organice, componenți ai proteinelor, care se găsesc liberi în cantități mici în organismele viețuitoarelor. [Sg. aminoacid. / < fr. aminoacides].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink