AMICÍȚIE, amiciții, s. f. Prietenie. – Din lat. amicitia, it. amicizia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AMICIȚÍE ~e f. Sentiment, de obicei durabil, propriu relațiilor dintre amici; prietenie. [G.-D. amiciției] /<lat. amicitia, it. amicizia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMICÍȚIE s.f. Prietenie. [Gen. -iei. / cf. it. amicizia, lat. amicitia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AMICÍȚIE s. f. prietenie. (< lat. amicitia, it. amicizia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AMICÍȚIE, amiciții, s. f. Prietenie. – It. amicizia (lat. lit. amicitia).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AMICÍȚIE s., v. prietenie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Amiciție ≠ vrăjmășie
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

amicíție s. f. (sil. -ți-e), art. amicíția (sil. -ți-a), g.-d. art. amicíției; pl. amicíții, art. amicíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*amicíție f. (lat. amicitia). Prietenie. – Și amicie (Rar, Sec. 19).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink