AMICÁL, -Ă, amicali, -e, adj. Prietenos; prietenesc. ♦ (Adverbial) Prietenește. – Din fr. amical, lat. amicalis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AMICÁL ~ă (~i, ~e) și adverbial Care este caracteristic pentru amic; de amici; prietenesc. /<fr. amical, lat. amicalis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMICÁL, -Ă adj. Prietenos. ♦ adv. Prietenește. [Cf. lat. amicalis, it. amicale, fr. amical].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AMICÁL, -Ă adj. prietenos. ◊ (adv.) prietenește. (< fr. amical, lat. amicalis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AMICÁL, -Ă, amicali, -e, adj. Prietenos; prietenesc. – Fr. amical (lat. lit. amicalis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AMICÁL adj., adv. 1. adj. v. prietenesc. 2. adv. v. prietenește.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

amicál adj. m., pl. amicáli; f. sg. amicálă, pl. amicále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*amicál, -ă adj. (lat. amicalis). Prietenesc. Adv. Prietenește.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink