AMENAJÁ, amenajez, vb. I. Tranz. 1. (Despre case, terenuri, grădini, interioare de locuit etc.) A aranja, a organiza în vederea unei anumite utilizări. 2. A realiza o amenajare (2). – Din fr. aménager.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A AMENAJÁ ~éz tranz. 1) (terenuri, case, interioare etc.) A face mai confortabil. 2) (procese de producție) A organiza în așa fel, încât să se poată obține o productivitate optimă. /<fr. aménager
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMENAJÁ vb. I tr. A orândui, a dispune, a întocmi într-un anumit scop; a aranja. ♦ A organiza astfel punerea în valoare a pădurilor încât să se realizeze o productivitate optimă. [P.i. 4 -jăm, ger. -jind. / < fr. aménager].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AMENAJÁ vb. tr. 1. a dispune, a aranja într-un anumit scop; a face mai confortabil (un spațiu). 2. a realiza o amenajare (2, 3). (< fr. aménager)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AMENAJÁ, amenajez, vb. I. Tranz. A pune în ordine, a face să corespundă unui anumit scop; a aranja. – Fr. aménager.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

amenajá vb., ind. prez. 1 sg. amenajéz, 3 sg. și pl. amenajeáză, 1 pl. amenajăm, conj. prez. 3 sg. și pl. amenajéze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*amenajéz v. tr. (fr. aménager). Regulez tăĭerea uneĭ padurĭ. Așez, rînduĭesc, pregătesc: a amenaja un apartament.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink