AMBUSCÁDĂ, ambuscade, s. f. 1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. 2. Loc amenajat și ocupat de o subunitate militară, în scopul executării unui atac prin surprindere asupra dușmanului. – Din fr. embuscade.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMBUSCÁDĂ ~e f. 1) Loc ascuns de unde inamicul este pândit pentru a-l ataca prin surprindere. 2) Acțiune de luptă constând în atacarea dușmanului prin surprindere. [G.-D. ambuscadei] /<fr. embuscade
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMBUSCÁDĂ s.f. 1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere (fiind pândit dinainte). 2. Loc ascuns de unde se pândește inamicul pentru a-l surprinde. [< fr. embuscade].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMBUSCÁDĂ s. f. 1. loc ascuns de unde se pândește inamicul pentru a-l surprinde. 2. acțiune la luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. ◊ (fam.) capcană. (< fr. embuscade)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMBUSCÁDĂ, ambuscade, s. f. 1. Acțiune de luptă care se organizează din timp și se execută de obicei cu efective mici, în scopul de a pândi și a ataca prin surprindere pe inamic. 2. Loc ascuns de unde pândește una dintre părțile în luptă, cu scopul de a năvăli pe neașteptate asupra dușmanului. – Fr. embuscade.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ambuscádă (ambuscáde), s. f. – 1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. – 2. Loc amenajat de o unitate militară în scopul executării unui atac prin surprindere împotriva dușmanului. Fr. embuscade.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ambuscádă s. f., g.-d. art. ambuscádei; pl. ambuscáde
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*ambuscádă f. (fr. embuscade, d. it. imboscáta, sp. emboscada). Arm. Cursă întinsă inamiculuĭ ca să-l surprinzĭ și să-l atacĭ: a cădea în ambuscadă. Oamenĭ pușĭ pentru pîndă și atac în timp de războĭ. V. leș 2.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMBUSCADĂ ANTIAERIANĂ procedeu de cercetare și de luptă organizată împotriva inamicului aerian pentru a-i produce pierderi pe căile de acces către obiectivele de atacat în locuri și momente când nu se așteaptă la riposte ale mijloacelor terestre antiaeriene. A.A. se organizează cu mijloace de artilerie antiaeriană, în general cu tunuri de calibru mic și mitraliere antieriene amplasate în raioane socotite inaccesibile mijloacelor antiaeriene: insule, terenuri mlăștinoase, terenuri muntoase, de unde deschid foc mascat prin surprindere asupra formațiunilor de aeronave inamice. Aceste mijloace se pot completa cu aerostate de baraj amplasate la ieșirea aeronavelor inamicului din zona de foc a artileriei și mitralierelor antiaeriene, precum și cu acțiuni ale aviației de vânătoare.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink