PÉJMĂ, pejme, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu tulpinile rigide, ramificate și cu frunze dințate, una cu flori albe sau violete-purpurii, cu miros plăcut de mosc (Amberboa moschata), cealaltă cu flori galbene, plăcut mirositoare (Amberboa odorata). – Din magh. pézsma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PÉJMĂ s. (BOT.; Amberboa moschata) (reg.) bumbi (pl.), cănăfior, didinele (pl.), parfumași (pl.), pufuleți (pl.), scăișori (pl.), spoitori (pl.).
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PEJMĂ s. v. indrușaim, sângele-voinicului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

péjmă s. f., g.-d. art. péjmei; pl. péjme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink