ambasadoáre s. f., g.-d. art. ambasadoárei; pl. ambasadoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*ambasadoáre f., pl. tot așa (d. ambasador). Soție de ambasador. Femeĭe trimeasă c' o mare misiune politică.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMBASADÓR, ambasadori, s. m. Reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt. ♦ Persoană trimisă cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internațional. – Din fr. ambassadeur.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMBASADÓR, -OÁRE, ambasadori, -oare, s. m. și f. ~
Sursa: DEX '96
(1996)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMBASADÓR, -OÁRE, ambasadori, -oare, s. m. și f. Reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt. ♦ Persoană trimisă cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internațional. – Din fr. ambassadeur.
Sursa: DEX '96
(1996)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMBASADÓR ~i m. 1) Reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt. 2) Persoană cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internațional. ~ al păcii. /<fr. ambassadeur
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMBASADÓR s.m. Reprezentant diplomatic de rang superior, însărcinat să reprezinte un stat pe lângă un alt stat. ♦ Persoană care are o misiune specială pe lângă un stat sau o organizație internațională. [< fr. ambassadeur].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMBASADÓR, -OÁRE s. m. f. 1. diplomat de cel mai înalt rang, care reprezintă un stat pe lângă un alt stat sau o organizație internațională. 2. persoană însărcinată cu o misiune, cu un mesaj. (< fr. ambassadeur)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMBASADÓR, ambasadori, s. m. Reprezentant diplomatic plenipotențiar de rang superior. ♦ Persoană trimisă cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internațional. – După fr. ambassadeur.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMBASADÓR s. (POL.) (înv.) legat.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ambasadór s. m., pl. ambasadóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*ambasadór m. (fr. ambassadeur, d. mlat. ambactiator, de unde s' a făcut ambasseor, apoĭ -adeur supt infl. it. ambasciatore). Reprezentantu unuĭ stat mare în alt stat mare, superior în rang ministruluĭ plenipotențiar, care reprezintă state maĭ micĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ambasador, -oare, ambasadori, -oare s. m., s. f. (intl.) 1. complice la un delict 2. proxenet
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink