AMÁNTĂ s. concubină, iubită, prietenă, (livr.) metresă, (pop.) amoreză, drăguță, ibovnică, țiitoare, (Ban.) bală, (înv.) posadnică, (grecism înv.) palachidă, (arg.) gagică.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
amántă s. f., pl. amánte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMÁNT, -Ă, amanți, -te, s. m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoană de alt sex fără a fi căsătorit cu aceasta; (pop.) iubit, ibovnic. – Din fr. amant, lat. amans, -ntis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care întreține relații intime cu cineva în afara căsătoriei. /<fr. amant, lat. amans, ~ntis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMÁNT, -Ă s.m. și f. 1. Persoană care are relații intime de dragoste cu cineva în afara căsătoriei; ibovnic. 2. Persoană care iubește și este iubită la rândul ei de altă persoană de sens contrar. [< fr. amant, cf. it. amante, lat. amans, amantis].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMÁNT, -Ă s. m. f. cel care întreține relații de dragoste cu cineva în afara căsătoriei. (< fr. amant)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMÁNT, -Ă, amanți, -te, s. m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu cineva, fără a fi căsătorit cu acela; ibovnic. – Fr. amant (lat. lit. amans, -ntis).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMÁNT s. concubin, iubit, prieten, (pop.) amorez, drăguț, ibovnic, (înv.) libovnic, (arg.) gagic, gagiu.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
amánt (amántă), adj. – Îndrăgostit, iubit. Fr. amant. Cuvînt de expresivitate literară în perioada romantică, a decăzut apoi ajungînd să aibă o rezonanță vulg., ca maîtresse în fr.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
amánt s. m., pl. amánți
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*amánt, ă s. (fr. amant, d. lat. ámans, amántis). Ibovnic, ĭubit (persoană ĭubită fără căsătorie).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SAINT-AMANT [sẽtamã], Marc-Antoine Girard, sieur de ~ (1594-1661), poet francez. Marinar și călător, a ajuns în Senegal. Autor al unor poeme caracterizate prin invenție retorică și care îl plasează printre cei mai mari poeți ai Franței.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMANTĂ asistentă, atelaj, bubulină, bufă, cadână, calmant, calorifer, franțuzoaică, gagică, gagioală, gaștenie, gaștonie, încălzitoare, înlocuitoare, învelitoare, julietă, mesadă, metreancă, mordină, prințesă, prospătură, saltea, șaică, tapeză, țiitoare, țoancă, țuțurică, ursoaică.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMANT cordaci, corditor, gagic, înlocuitor.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink