amăgélnic, amăgélnică, amăgélnici, amăgélnice adj. (înv.) amăgitor, înșelător
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

amăgélnic, -ă adj. Vechĭ. Amăgitor: vorbe amăgelnice.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink