ALUMÍNO- v. aluminiu.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALUMÍNĂ s. f. 1. Oxid de aluminiu. 2. (În forma alumin) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului. [Var.: alumín s. n.] – Din fr. alumine.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALUMÍNĂ s.f. (Geol.) Oxid natural de aluminiu, a cărui formă cristalizată este corindonul. [< fr. alumine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALUMÍNĂ s. f. oxid natural de aluminiu, divers colorat, având la bază un mare număr de pietre prețioase. (< fr. alumine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ALUMÍNĂ s. v. oxid de aluminiu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

alumínă (oxid de aluminiu) s. f., g.-d. art. alumínei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*alumínă f., pl. e (d. aluminiŭ; fr. alumine). Chim. Oxid metalic derivat din aluminiŭ, care, divers colorat de alte oxide metalice, constitue un oare care număr de petre [!] prețĭoase (rubin, safir, topaz ș. a.). V. corindon.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink