álnic (álnică), adj. – (Înv., Trans.) Înșelător, viclean. Sb. jalnik (Drăganu, Dacor., VI, 246). Înainte, DAR indicase mag. álnok, al cărui fonetism nu este satisfăcător.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

álnic, -ă adj. (ung. álnok, după alte adj. în -nic. L. V. Pînditor, viclean.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink