ALIMÉNT, alimente, s. n. Produs în stare naturală sau prelucrat care servește ca hrană. – Din fr. aliment, lat. alimentum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALIMÉNT ~e n. mai ales la pl. Produs în stare naturală sau prelucrat, care servește ca hrană. /<fr. aliment, lat. alimentum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALIMÉNT s.n. Preparat sau produs natural care se mănâncă și ajută la întreținerea vieții. [< fr. aliment, cf. it. alimento < lat. alimentum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALIMÉNT s. n. produs natural sau preparat nutritiv, servind ca hrană. (< fr. aliment, lat. alimentum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ALIMÉNT, alimente, s. n. Orice lucru care servește ca hrană. – Fr. aliment (lat. lit. alimentum).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ALIMÉNT s. v. mâncare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

alimént s. n., pl. aliménte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*alimént n., pl. e (lat. alimentum, d. álere, a nutri. V. înalt, co-alizez). Nutriment. Fig. Învățătura e alimentu sufletuluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink