ALIMBÁRE, alimbări, s. f. Faptul de a alimba. – V. alimba.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALIMBÁRE s.f. Acțiunea de a alimba. [< alimba].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alimbáre s. f. → limbare
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALIMBÁ, alimbez, vb. I. Tranz. A descărca pe alte vase o parte din încărcătura unei nave, pentru a o putea face să navigheze în ape de mică adâncime. – Cf. limb.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ALIMBÁ pers. 3 ~eáză tranz. (nave încărcate) A descărca o parte din marfă pentru a face posibilă navigația în ape de mică adâncime. /Din limb
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALIMBÁ vb. I. tr. A descărca o parte din marfa dintr-o navă în altă navă spre a o ușura. [< limb].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALIMBÁ vb. tr. a limba1. (< limb)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alimbá vb., ind. prez. 3 sg. alimbeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink