alimănít, -ă adj. (cp. cu aliman și cu alimănesc). Olt. ș. a. Afurisit: fire-ar alimănit!.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

alimăní, (alimăná) alimănésc, (alimănéz) vb. IV refl. (reg.) a se așeza undeva, a se aciua, a se pripăși
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

alimănésc (mă) v. refl. (d. liman). Vest. Mă pripășesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink