ALIENABILITÁTE s. f. (Jur.) Însușirea de a fi alienabil. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliénabilité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALIENABILITÁTE s.f. Însușirea de a fi alienabil. [Cf. fr. allénabilité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALIENABILITÁTE s. f. (Jur.) Însușirea de a fi alienabil. [Pr.: -li-e-] – După fr. aliénabilité.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

Alienabilitate ≠ inalienabilitate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

alienabilitáte s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. alienabilității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*alienabilitáte f. (d. alienabil). Calitatea de a fi alienabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink