ALIENÁBIL, -Ă, alienabili, -e, adj. (Jur.; despre un drept, un lucru) Care poate fi înstrăinat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliénable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALIENÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre un lucru) Care poate fi înstrăinat. Bunuri ~e. /<fr. aliénable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALIENÁBIL, -Ă adj. (Jur.; despre bunuri, drepturi) Care poate fi transmis, înstrăinat. [Cf. fr. aliénable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALIENÁBIL, -Ă adj. (despre bunuri, drepturi) care poate fi înstrăinat. (< fr. aliénable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ALIENÁBIL, -Ă, alienabili, -e, adj. (Jur.; despre un drept, un lucru) Care poate fi înstrăinat. [Pr.: -li-e-] – După fr. aliénable.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

Alienabil ≠ inalienabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

alienábil adj. m. (sil. -li-e-), pl. alienábili; f. sg. alienábilă, pl. alienábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*alienábil adj. (d. a aliena; fr. aliénable). Jur. Care se poate aliena.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink