ALIÁJ, aliaje, s. n. Produs metalic obținut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] – Din fr. alliage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALIÁJ ~e n. Produs metalic obținut prin topirea mai multor metale cu metaloizi. ~ de fier. [Sil. -li-aj] /<fr. alliage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALIÁJ s.n. Amestec de mai multe metale sau de metale cu metaloizi, obținut prin topirea lor laolaltă. [< fr. alliage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALIÁJ s. n. produs metalic obținut prin topirea mai multor metale ori a unor metale cu metaloizi. (< fr. alliage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ALIÁJ, aliaje, s. n. Produs cu caracter metalic obținut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] – Fr. alliage.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

aliáj s. n. (sil. -li-aj), pl. aliáje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*aliágiŭ n. și (ob.) -áj n., pl. e (fr. alliage, d. allier, a alia. Combinațiune de metale pin [!] fuziune).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink