ALGÉBRIC, -Ă, algebrici, -ce, adj. De algebră (1), privitor la algebră. – Din fr. algébrique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALGÉBRIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de algebră; caracteristic algebrei. Operație ~că. /<fr. algébrique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALGÉBRIC, -Ă adj. De algebră, referitor la algebră. [Cf. fr. algébrique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALGÉBRIC, -Ă adj. referitor la algebră. (< fr. algébrique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ALGÉBRIC, -Ă, algebrici, -e, adj. De algebră, privitor la algebră. – Fr. algébrique.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

algébric adj. m. (sil. -bric), pl. algébrici; f. sg. algébrică, pl. algébrice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*algébric, -ă adj. (algebră; fr. algébrique). De algebră: formulă algebrică Adv. În mod algebric.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink