ALFAVÍTA, s. f. (Înv.) Alfabet; abecedar. – Ngr. alfa-vita (numele primelor două litere ale alfabetului grec).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

alfavíta, V. alfabet.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*alfabét n., pl. e (lat. alphabétum, vgr. alphábeton, compus din álpha, A, și bēta, B). Totalitatea literelor uneĭ limbĭ saŭ unor semne convenționale p. corespondență secretă. – Alfabetu latin, de care se folosește maĭ toată lumea cultă, se derivă din cel grecesc, ĭar acesta are maĭ multe litere luate de la Fenicienĭ, care și eĭ, la rîndu lor, aŭ luat maĭ multe litere din ieroglife. – Vechĭ alfavíta (după ngr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink