ALEGORIZÁRE, alegorizări, s. f. Faptul de a alegoriza. – V. alegoriza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alegorizáre s. f., pl. alegorizări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALEGORIZÁ, alegorizez, vb. I. Tranz. A înfățișa ceva prin alegorii. – Din fr. allégoriser.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALEGORIZÁ vb. I tr. 1. A da un sens alegoric. 2. A explica prin alegorii. [Cf. fr. allégoriser].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALEGORIZÁ vb. tr. 1. a da realității un sens alegoric. 2. a exprima prin alegorii. (< fr. allégoriser)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alegorizá vb., ind. prez. 1 sg. alegorizéz, 3 sg. și pl. alegorizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alegorizá vb. I (lit.) A da un sens alegoric ◊ „Mărunta istorie a cuplului ce se izolează de lume într-o carapace a falsei bunăstări alegorizează hipertrofierea egoismului.” R.lit. 6 XI 75 p. 23 (din fr. allégoriser; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink