ALEGĂTÓR, -OÁRE, alegători, -oare, s. m. și f. Persoană care are drept de vot, care votează. – Alege + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALEGĂTÓR ~i m. Persoană care votează, care are drept de vot; elector; votant. /a alege + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALEGĂTÓR, -OÁRE, alegători, -oare, s. m. și f. Persoană care are drept de vot, care votează. – Din alege + suf. -(ă)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

alegătór s. m., pl. alegătóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

alegătór, -oáre adj. și s. Care alege (votînd): alegător în colegiu întîĭ. V. elector.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALEGĂTÓRI s. pl. v. electorat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

alegătoáre s. f., g.-d. art. alegătoárei; pl. alegătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink