ALBUMÍNĂ, albumine, s. f. Substanță organică din grupul proteinelor, solubilă în apă, coagulabilă prin încălzire și precipitabilă la acțiunea acizilor anorganici, care intră în compoziția albușului de ou, a sângelui și a altor lichide organice. – Din fr. albumine.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALBUMÍNĂ ~e f. Substanță organică din grupul proteinelor, care intră în compoziția sângelui și a altor lichide organice. [g.-d. albuminei] /<fr. albumine
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALBUMÍNĂ s.f. Substanță organică din grupul proteinelor, care intră în constituția celulei animale și vegetale. // (În forma albumin-, albumino-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) albumină”. [< fr. albumine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALBUMÍNĂ s. f. substanță organică din grupul proteinelor, în compoziția albușului de ou, a sângelui și a altor lichide organice. (< fr. albumine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ALBUMÍNĂ, albumine, s. f. Substanță organică din grupul proteinelor care intră în alcătuirea chimică a celulelor animale și vegetale și constituie elementul de bază în compoziția albușului de ou și a serului din sânge. – Fr. albumine.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

albumínă s. f., g.-d. art. albumínei; pl. albumíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*albumínă f., pl. e (d. albumen). Chim. Substanță de natura albușuluĭ de oŭ, a urdeĭ și a seruluĭ de sînge. (Se încheagă la căldură și limpezește vinu).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink