ALBOÁRE s. f. (Rar) Lucire, licărire albă. – Lat. albor, -oris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALBOÁRE s. f. (Rar) Lucire, licărire albă. – Lat. albor, -oris.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

alboáre (-óri), s. f. – Lumină difuză, lucire, licărire. Lat. albōrem (Candrea-Dens., 38; REW 324; DAR); cf. it. albore, v. fr. aubour, prov., sp. albor, port. alvor. – Der. alburi, vb. (a răspîndi o lumină albicioasă); alburiu, adj. (albicios). Cf. alb.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

alboáre s. f., g.-d. art. albórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink