ALBINÁR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Apicultor. 2. (Ornit.) Prigoare. – Albină + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALBINÁR ~i m. Persoană care se ocupă cu albinăritul; prisăcar; stupar; apicultor. /albină + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALBINÁR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Prisăcar. 2. (Ornit.) Albinărel. – Din albină + suf. -ar.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ALBINÁR s. v. apicultor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALBINÁR s. v. albinărel, furnicar, prigorie, viespar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

albinár s. m., pl. albinári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

albinár m. (d. albină). Apicultor, crescător de albine (stupar, prisăcar).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

albinar, albinari s. m. muncitor
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink