ALBINĂRÍT s. n. 1. Apicultură. 2. (În evul mediu, în Țara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea și ceara produse. – Albină + suf. -ărit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALBINĂRÍT n. 1) Ocupația albinarului; stupărit; prisăcărit. 2) înv. Impozit care se plătea pentru stupi; stupărit; prisăcărit. /albină + suf. ~ărit
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALBINĂRÍT s. n. Creșterea albinelor. – Din albină + suf. -(ă)rit.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ALBINĂRÍT s. v. apicultură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

albinărít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

albinărít n., pl. urĭ (d. albină). Cultura albinelor, apicultură. Dare pusă odinioară pe stupĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink