ALBĂSTRÍȚĂ, albăstrițe, s. f. (Bot.) Albăstrea. – Albastră + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALBĂSTRÍȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu flori albastre, care crește prin culturi de cereale. ~ de câmp. /albastru + suf. ~iță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALBĂSTRÍȚĂ, albăstrițe, s. f. (Bot.) Albăstrea. – Din albastră + suf. -iță.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ALBĂSTRÍȚĂ s. v. albăstrea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

albăstríță s. f., g.-d. art. albăstríței; pl. albăstríțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

albăstríță f., pl. e (d. albastru). Centauree cu floare albastră, foarte comună în grîne (centauréa cyanus) numită și floarea grîuluĭ, corobatică, ghioc, vinețea, zglăvoc și sporiș. (În Olt. poporu crede că atîta de groasă va cădea zăpada ĭarna cît crește ĭa [!] vara). – Și albăstrea.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink