aláturea, V. alăturĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALẮTUREA adv. v. alături.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALẮTUREA adv. v. alături.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alắturĭ (vest) și alắturea (est) adv. (d. lature). Lîngă: alăturea de noĭ, cu noĭ; alăturea cu casa, de casă. Fig. Afară din: alăturea de adevăr, cu adevăru. Pe alăturea, pe lîngă: mergea pe alăturea de mine, locuĭește pe alăturea de noĭ. – Vechĭ alaturea.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a o lua alăturea cu drumul expr. a divaga, a nu vorbi la subiect
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink