ALÁT, -Ă adj. 1. (Liv.) Cu aripi; înaripat, elevat, sublim. 2. (Bot.; despre unele organe) Cu aspect de aripă. [< it. alato].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALÁT, -Ă adj. 1. (livr.) cu aripi; înaripat, elevat. 2. (bot.; despre organe) cu aspect de aripă. (< lat. alatus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

alát, V. halat 3.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

3) halát n., pl. urĭ (turc. halat, id.). Munt. Dun. Odgon. Lanțu cu care se strînge moara ca s´o opreștĭ. – În Olt. alát: aŭ tăĭat alaturile care legaŭ vasu de mal și s´aŭ îndreptat spre Vidin (fugind de la Calafat. Univ. 13 Nov. 1914; 1, 6).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink