ALAMBÍC, alambicuri, s. n. Aparat metalic pentru distilarea lichidelor. – Din fr. alambic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALAMBÍC ~uri n. Aparat pentru distilare, folosit mai ales pentru fabricarea spirtului. /<fr. alambic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALAMBÍC s.n. Aparat de distilare, folosit mai ales pentru fabricarea spirtului. [Pl. -curi, (rar) -ce. / < fr. alambic, cf. ar. alambik – vas pentru distilare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALAMBÍC s. n. aparat de distilare, pentru fabricarea spirtului. (< fr. alambic)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ALAMBÍC, alambicuri, s. n. Aparat metalic pentru distilare. – Fr. alambic.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

alambíc (alambícuri), s. n. – Aparat metalic pentru distilarea lichidelor. Fr. alambic. Figurează deja la Cantemir, limbic, din it. lambicco, de unde ngr. λαμπίϰος, mr. lămbic, bg. lambik (DAR; Lokotsch 59). – Der. alambica, vb. (a face prea subtil).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

alambíc s. n., pl., alambícuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*alambíc n., pl. e și urĭ (fr. alambic, d. ar. al-ambiq, care e vgr. ámbix, ámbikos, alambic). Cazan acoperit de destilat apa și de făcut rachiŭ. (A fost introdus în chimie d. Arabu Abu-Kazis în sec. XIII). Fig. A trece pin [!] alambic, a examina atent. – La Cant. limbic (it. lambicco).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink