AJUTORÍNȚĂ, ajutorințe, s. f. (Înv.) 1. Ajutor (2). 2. Numele unui impozit din sec. XVIII din Țara Românească și din Moldova. – Ajutori + suf. -ință.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AJUTORÍNȚĂ, ajutorințe, s. f. 1. Ajutor¹. 2. (Înv.) Dare, impozit. – Din ajutori + suf. -ință.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AJUTORÍNȚĂ s. v. ajutor, asistență, fumărit, ocrotire, protecție, sprijin, văcărit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ajutorínță s. f., g.-d. art. ajutorínței; pl. ajutorínțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ajutorínță f., pl. e. Ajutor (Rar). Un bir suplementar [!] care se plătea de doŭă orĭ pe an (vara și ĭarna) în sec. 18 în Moldova.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink