9 definiții pentru «ajur»   declinări

AJÚR, ajururi, s. n. 1. Broderie pe o țesătură obținută prin scoaterea firelor din urzeală sau din bătătură; rărituri cu scop decorativ de-a lungul unei țesături. 2. Tricou cu găurele obținute în timpul tricotării. 3. (Arhit.) Ornament perforat care permite pătrunderea luminii. – Din fr. ajour.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AJÚR ~uri n. 1) Broderie artistică pe o țesătură rărită. 2) arhit. Ornament cu perforații prin care pătrunde lumina. 3) Ornament perforat pe pereții unui vas de lut sau într-o placă de metal. /<fr. ajour
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AJÚR s.n. 1. Broderie artistică pe pânză, constând din spații rărite obținute prin scoaterea unor fire. ♦ Rărituri de-a lungul unei țesături, produse în timpul țesutului. 2. (Arhit.) Ornament cu perforații, care permite pătrunderea luminii. ♦ Ornament format din găuri practicate într-o placă de metal ori în pereții unui vas de lut. [Pl. -ruri. / < fr. ajour].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AJÚR s. n. 1. broderie artistică pe pânză, din spații rărite. ◊ rărituri de-a lungul unei țesături. 2. ornament cu perforații. (< fr. ajour)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AJÚR, ajururi, s. n. Broderie artistică pe o țesătură din care s-au scos anumite fire. ♦ Rărituri în lungimea (și în lățimea) unei țesături, produse în timpul țesutului sau, la tricouri, printr-un sistem de legare pe sărite a firelor. – Fr. ajour.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AJÚR s. v. traforaj.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ajúr, adv. – Cu broderie, cu găurele. Fr. à jour.Der. ajur, s. n.; ajura, vb. (a broda).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ajúr s. n., pl. ajúruri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ajúr n., pl. urĭ (fr. ajour, de la jour, zi, lumină). Ceabac: batistă cu ajur saŭ cu ajururĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink