AGRESÓR, -OÁRE, agresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau stat) care organizează sau săvârșește o agresiune. – Din fr. agresseur, lat. aggressor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AGRESÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care săvârșește sau pune la cale o agresiune. /<fr. agrésseur, lat. aggressor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AGRESÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care atacă fără a fi provocat; organizator sau făptuitor al unei agresiuni armate. [Cf. fr. agresseur, it. aggressore, lat. aggressor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AGRESÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care săvârșește o agresiune. (< fr. agresseur, lat. aggressor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AGRESÓR, -OÁRE, agresori, -oare, s. m. și f. Cel care organizează sau săvârșește o agresiune. – Fr. agresseur (lat. lit. aggressor, -oris).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AGRESÓR adj., s. atacator, cotropitor, invadator, năvălitor. (Armată ~oare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

agresór s. m., adj. m. (sil. -gre-), pl. agresóri; f. sg. și pl. agresoáre, g.-d. sg. art. agresoárei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*agresór, -oáre adj. (lat. aggressor). Care atacă întîĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink